A vrea si a avea

Concluzia la care am ajuns la 22 de ani si jumatate, sau sa zicem 20, ca din primii 2 ani jumate nu am amintiri, e ca pana la urma ajungi sa ai toate lucrurile pe care ti le doresti.

Asta e minunat, insa atunci cand in sfarsit ajungi sa ai lucrul dupa care ai plans si visat un an, doi, sapte, ajungi sa il consideri firesc, ca si cum l-ai fi avut dintotdeauna. Fie.. poate primele 2-3 zile persista inca sentimentul de euforie, insa de cele mai multe ori entuziasmul se duce in aceeasi zi. Nu vreau sa spun ca ar trebui sa apreciem mai mult ceea ce primim, nu despre asta e vorba acum. Ideea e ca obiectele sunt obiecte, se strica, se demodeaza, ne plictisesc. Asa ca ar trebui sa ne gandim mai mult de ce le vrem, iar daca motivatia e atat de mare, atunci ar trebui sa avem rabdare si le vom avea.

Mi-am dorit de-a lungul timpului foarte mult telefon, laptop, camera foto, palton, nu stiu ce rochie, cercei si lista s-ar putea intinde pana maine. Sigur, inca mai sunt lucruri pe care le vreau, insa stiu ca odata si odata o sa le am, iar asta ma calmeaza.

Pe unele le astepti mai mult, pe altele mai putin. Si exista si varianta trista ca atunci cand le primesti dar nu mai ai nevoie.

De la a vrea la a avea drumul e mai lung, mai scurt, cu obstacole mai mici sau mai mari, insa mai ales in privinta lucrurilor, drumul exista intotdeauna, e marcat fiindca au trecut deja altii pe acolo. Nu, n-ai fost prima persoana care si-a dorit un aparat foto.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s